Încredere

Și nu știu care mă consumă mai mult

Durerea sau furia atunci când totul e alb și gol…

Am obosit să lupt, am obosit să ascult

Povești stinse la miezul nopții în alcool.

Închid ochii, simt mirosul de cărți vechi și îmi amintesc

Cum înainte înotam în marea verde plină de încredere

Dar acum din ea a mai rămas un bob de rouă și mă-ndoiesc

Că-și va recăpăta culoarea și gustul galbenului de miere.

Lasă-mă…dă-mi drumul,

Poate într-o altă viață

Vom fi unul

Acum a rămas doar gheată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s