Ea

Îmi plăcea să mă învelesc seara cu părul ei lung și negru și să-i privesc ochii mari și triști. Atâta tristețe ascundeau acei ochi că mă amăreau și pe mine. Și orice aș fi făcut și oricâte aș fi încercat, cele două bucăți de lună din ochii ei nu au vrut a răsări. Au refuzat să-mi lumineze întunericul prezentului. Uneori îmi zâmbea, dar zâmbetul ei îmi părea dureros de trist…Uneori ochii ei păreau un hău…Uneori ochii ei păreau atât de calzi…Uneori mi se părea că în gene avea steluțe…Era atât de aproape și o simțeam atât de departe…într-o lume în care îmi era interzis accesul…o lume știută numai de ea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s