Regăsire

Paşii mă poartă alene pe vechiul drum prăfuit…Aici parcă timpul s-a oprit în loc…parcă nici nu au trecut 10 ani. Închid ochii încet, e iarăşi vară şi sunt iar copil…O văd pe bunica lucrând de zor la grădini…În depărtare, lângă un ochi de apă sunt adunaţi copii…toţi cu zâmbetele pe faţă…neatinşi de griji…Curajoşii se avântă în apă să înoate…numai o fetiţă în rochiţă albastră rămâne pe margine şi îi priveşte. Nu îi pot vedea faţa, dar ştiu că îi plac norii de satin şi sălcile care se oglindesc în heleşteu. Ştiu că acea copilă sunt eu. Ceilalţi copii o îndeamnă: „Haide în apă! E caldă!”. Vocea ei se aude ca o şoaptă: „Nu! Îmi este frică…” Oare de unde venea acea frică? De ce de mică am dat înapoi de la lucrurile acelea mici, nebuneşti, uneori nesemnificative care dau culoare vieţii?!? Şi acum îmi este frică să intru în apă, deşi iubesc cu fiecare părticică a sufletului meu, fiecare unduire, strălucire sau clipocit al apei! Copila îşi atinge reflexia în apă..i se pare că unduirea apei seamănă cu părul ei lung şi despletit. Se apropie şi mai mult de apă şi scoate o pietricică…nu..e un ciob albastru! O părticică din comoara aruncată de străbuni pe fundul apei, cum îmi spunea bunica! O văd zâmbind! Îmi era dor de acel zâmbet…îmi era dor de mine. „Sofiiii” se aude bunica de undeva de departe. E timpul să meargă acasă. Copila o prinde pe bunică de mâna bătătorită şi pornesc alene şi desculţe pe drumul prăfuit şi străjuit de rugi şi nuci Ajung în vârful dealului şi se opresc puţin. De aici se vede tot ce îi e drag: heleşteul…căsuţele…munţii…cireşii….Bunica şi copila pornesc la drum..le petrec cu privirea până la bătrânul păr…Miroase a mure..Miroase a pere..Miroase a…acasă…

Image

http://fineartamerica.com

Anunțuri

7 gânduri despre „Regăsire

  1. Inceputul m-a dus instantaneu cu gandul la romanul „Rebecca”. 🙂
    Continuand, am impresia ca lumea descrisa aici nu e doar a ta, ci imi apartine si mie intr-o oarecare masura.Ma simt de parca m-as oglindi si eu, nu in apa cristalina a iazului, ci in bucatica aceasta de text, care chiar miroase a acasa! 🙂 Frumos si sensibil.

      • Asemanarea cu „Rebecca” e doar in ceea ce priveste stilul abordat la inceput, printr-o reintoarcere in trecut, care face posibila rememorarea unor sentimente inchise intr-un sertat al inimii.
        Uite, ca sa te fac si mai curioasa, asa incepe romanul: „Azi-noapte, am visat ca ma intorsesem la Manderley”. 🙂
        O seara frumoasa iti doresc, Ice!

  2. Superb scris. M-a făcut sa pierd minute bune in decorul copilăriei mele. Îţi mulţumesc pentru asta. De-ar fi mereu posibilă o aşa întoarcere…. cred ca mulţi oameni ar fi mai bucuroşi

    • If you carry your childhood with you, you never become older.~Tom Stoppard

      Mulţumesc! Ai dreptate. Dacă ar fi mereu posibilă o asemenea întoarcere, am vedea mai multe zâmbete! Nu ne rămâne decât să aruncăm, din când în când, câte o privire în oglinda sufletului:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s