Mama, mi s-a întamplat o mare nenorocire, mai naşte-mă o dată. Marin Sorescu

Atunci când ajungi la o anumită vârsta si realizezi ca viata nu e ca în basmele pe care ti le citea mama atunci când erai doar un copilas, începi treptat sa te lovesti de realităţile prezentului.
Începi sa te saturi de deciziile gresite pe care le-ai luat pâna în acel punct si simti în acelasi timp ca îti lipseste acel ceva pe care îl cautăm cu totii. Fără să-ti dai seama existenţa ta se transformă într-un semn neclar de circulatie care îti întunecă judecata, în loc sa te îndrume spre drumul cel bun. Si batrânul timp te grabeste, te preseaza, încearca sa te maturizeze si îti urmareste fiecare pas. Si astfel te pierzi în ceaţa gândurilor tale, taci si nu te revolti, culegi doar înstrăinare si singuratate. Numai că nu te dai batut, arunci în urma visele otravite si atunci realizezi că îti e dor de început, ca vrei sa o iei de la capat, că vrei sa renasti, să fii un nou tu. Închizi ochii si îti îndrepti gândul si ruga spre singura farâmă de stabilitate din viata ta: MAMA. Pentru că în pântecul mamei a început totul, pentru ca aici a început viata, te-ai simtit protejat, în sigurantă. Şi astfel milioanele de bucătele devin un întreg si realizezi că îti lipsea încrederea de a păşi singur pe drumul prafuit al Vietii. Mama îti reaminteste că privirea ei caldă îti luminează prezentul, iar de fiecare dată când te strânge în brate, renasti!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s