Ea (II)

O priveam şi mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de fata cu  cei mai trişti ochi. Sunt prins în ceaţa gândurilor ei. Prin vene îi curge gheaţă, dar ştiu că inima ei ascunde căldură doar pentru mine. Foşnetul rochiei albastre şi sunetul delicat al clopoţeilor de vânt din bătrânul copac, m-au trezit din visare. M-am apropiat de ea şi am desfăcut panglica albastră pe care şi-o legase în păr. I-am lăsat părul lung liber. Plângea. O lacrimă a atins panglica de pe podea. Greşelile mele i-au străpuns inima şi i-au întunecat visele. Am minţit-o. Îşi muşcă buzele şi îmi aruncă aceea privire ce pare a-mi spune “Sunt bine”. Şi pot vedea prin ea. Ochii ei nu mint. Pentru că ea vede lumea în nuanţe de gri. Şi se închide iar în lumea ei…

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Ea (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s