Ea (III)

Degetele ei lungi alunecau leneş pe spatele meu. Erau reci ca nişte cuburi de gheaţă.

Desena pe spatele meu o lume imaginară, dar nu puteam vedea harta către ea. Nu mă lăsa. Valurile negre ale părului ei acopereau orice urmă. Atunci nu am ştiut că ea e răspunsul la orice întrebare a mea!

Atingerea ei timidă era dulce-amară tortură. Şi mă înecam de fiecare dată în ea. Aunci nu am ştiut că uşor, uşor cu fiecare atingere mă afundam tot mai mult în inima fetei cu mâini reci ca gheaţa.

Şoaptele ei se împleteau cu notele unei vechi viori. Ea era arcuşul. Atunci nu am ştiut că o lacrimă îngheţată se năştea din patru corzi.

Privirea ei părea goală. Atunci nu am ştiut că  o mie de flori albastre înfloreau în ochii ei întunecaţi.

Şi îmi sărută fruntea cu aceeaşi inocenţă şi mă poartă-n braţele ei şi astăzi!

Imagine

Photo credit: likeandshare.blogspot.com

Anunțuri

3 gânduri despre „Ea (III)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s