Distanţa de la A la B

Ea are o viaţă perfectă! Zâmbet perfect, corp perfect, bani, maşină, doi părinţi care o răsfaţă, e preferata profesorilor, băieţii salivează după ea, fetele o invidiază. Pe scurt, fata populară!

Pentru ea holurile liceului sunt doar un podium de modă. Străluceşte, iar când apare ea, totul se luminează. Toţi vor să facă parte din lumea ei! Cu zâmbetul şi atitudinea ei topeşte orice inimă.

Numai că toate astea i s-au urcat la cap. Şi uneori se crede Albă ca Zăpada, dar se comportă mai mult ca mama vitregă. De fapt, e ca mărul roşu, frumos în exterior şi stricat pe interior. Superficială, egoistă. Când deschide gura dezamăgeşte. Cuvintele au gust amar pe buzele ei.

Aparenţele sunt înşelătoare.

Pe unii băieţi îi joacă pe degete. Pe cei slabi. Îi priveşte cu un aer de superioritate şi toţi gravitează în jurul ei. Dar nu a iubit niciodată. Nu ştie cum. Nu a avut niciodată o relaţie adevărată. Întotdeauna alege băieţi răi. E mai tentant să fie cu un băiat care reprezintă o provocare.  Pentru ei, nu e decât o altă carte împrumutată de mai multe ori de la bibliotecă. Copilăria şi-a pierdut-o pe bancheta din spate a unei maşini. Cum să o respecte alţii, dacă ea şi-a pierdut demult respectul de sine?!

Şi cine e ea, după ce ajunge acasă? După ce nu mai e nevoită să se prefacă? E chiar atât de superficială precum pretinde a fi? Cred că la un moment dat s-a pierdut undeva pe drum. Şi acum e confuză. După ce îşi dă machiajul jos, se priveşte în oglindă şi nu se recunoaşte. Propria reflexie o dezgustă. A uitat cine era. Şi-a vândut sufletul, diavolului. Acum nu mai poate da înapoi. Cel mai greu e noaptea, când încearcă să adoarmă. Întunericul din inima ei e mai negru decât întunericul din cameră. Fata înconjurată de atâta lume, e de fapt singură. Şi deşi pare ciudat, chiar şi fetele rele plâng, câteodată.

Ascultă-mă scumpo, nu îl mai aştepta pe Făt-Frumos la volanul unei maşini albe! În viaţa reală, un astfel de prinţ e un fustangiu insensibil. Mai bine îndreaptă-ţi inima şi gândurile către băiatul care te place. Poate că nu arată ca un fotomodel din revistă, poate că nu are o maşină scumpă, poate că nu are bani şi poziţie socială, dar e singurul care poate descifra puzzle-ul vieţii tale. Numai în preajma lui zâmbeşti sincer. Cum de nu îţi dai seama? Deschide ochii, deschide-ţi inima! Învăţă să fii frumoasă şi în interior!

Imagine

photo credit: http://timberla.tumblr.com/post/28896798113

Anunțuri

15 gânduri despre „Distanţa de la A la B

  1. Citesc HarukiMurakami „La ballade de l’impossible”. E acolo un pasaj care sintetizeaza foarte bine drama celor ce au tot ce-si doresc fara nici cel mai mic efort. Nu e foarte vesel, in definitiv.

  2. Pingback: Dacă-i „zelist”, e ze list… « GriArg

  3. foarte tare postul!
    Desi am trecut de mult de anii liceului si desi nu m-au prins niciodata in mreje tipele de genu, le compatimeam iar cand tristetea (in loc de fericire) le invada chipul.. le spuneam o vorba buna. Nu pentru ca vroiam sa ajung in pantalonii lor sau sa tin mana pe san in timp ce o sarut ci pentru simplul fapt ca inevitabil ma trezesc adunand stelute de mare naufragiate sa le pun inapoi in apa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s