Egalitate

Locuiesc de 5 ani în Timişoara şi uneori atitudinea unor persoane din jurul meu, mă deranjează. Nu generalizez, Dumnezeu îmi este martor, că am mulţi prieteni bănăţeni, care m-au făcut să îndrăgesc şi mai mult această parte a ţării. Dar după cum spunea străbunica: “Fiecare pădure are uscăturile ei”, unii sunt mai buni, alţii mai răi.

Comentarii de genul “Oltenii vor să invadeze Banatul”, “Oltenia fură Orşova”, “Afară cu viniturile”, “Nespălaţi”, mă intristează. Acasă nu am auzit niciodată vorbindu-se urât despre bănăţeni, moldoveni, ardeleni! Suntem numiţi “încuiaţi” şi “inculţi”, dar să arăţi cu degetul că vin oameni din alte regiuni, mi se pare a fi un comportament determinat de stereotipuri şi prejudecăţi. Cu alte cuvinte, o mentalitate închisă! Din cauza unei astfel de mentalităţi, nu se progresează în gândire. Am venit aici ca să studiez. Nu sunt vreun barbar cotropitor, care vrea să vă jefuiască spiritual şi material! Nu o să mă vedeţi, fugind, cu vreo părticică din Banat!

Fiecare regiune are istoria ei, se remarcă prin diversitatea valorilor culturale. Din acest punct de vedere, nu putem cataloga o regiune ca fiind „superioară” sau „inferioară”. În lupta noastră pentru identitate, nu putem ignora frumuseţile celorlalte regiuni. Tocmai aceste diferenţe ar trebui să ne unească! De exemplu, Târgu-Jiu rămâne oraşul meu de suflet, Timişoara mea liniştită se pliază pe firea mea, dar pentru mine cele mai frumoase oraşe din România sunt Braşov şi Iaşi!

Atâtea replici dure şi fără sens, iar în România se moare de foame. Mă doare inima, să văd, cum mor satele noastre, tinerii pleacă, iar bătrânii rămân ai nimănui.

În timpul unei practici în Pecica, am întâlnit o bătrânică tare simpatică. Când a auzit că sunt olteancă, m-a strâns în braţe şi mi-a zis că îi sunt dragă pentru că “sunt de-a Niculinii Stoican”. Rămânsese singură, soţul murise, iar copii se împrăştiaseră demult prin diferite colţuri ale lumii. Cu zâmbetul pe buze şi lacrimi în suflet m-a rugat să rămân cu ea. Avea o vorbă dulce şi am văzut în sufletul ei numai căldură şi bunăvoinţă. Cu părere de rău, am lăsat-o pe “bunicuţa mea adoptivă” în urmă şi mi-am continuat drumul. Şi de atunci m-am tot gândit…Cum poate o femeie simplă, care nu a avut parte de prea multă educaţie, să aibă o gândire deschisă? Cum îi poate privi pe cei diferiţi, într-un mod atât de tolerant? Aşadar, egalitatea reprezintă acceptarea şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de educaţie sau pregătire profesională. Dacă noi între noi ne criticăm, atunci ce pretenţii să mai avem de la cei de peste graniţă, care au opinii negative, despre românii plecaţi?!? Când spuneţi că suntem” leneşi” arătaţi lipsă de respect faţă de mama mea, care s-a străduit să mă crească şi să îmi ofere un viitor mai bun!

Adevăraţii bănăţeni sunt înainte de toate români şi nu şi-ar vorbi de rău “frătuţii”. Şi, aşezâdu-se dar Bufanii mai mult în părţile muntoase ale Banatului, şi au zidit ia început colibe ori bordeie, apoi case, şi aşa au întemeiat sate, care, astăzi, prin frumuseţă, buna rînduială şi curăţenie, au întrecut sitele locuitorilor băştinaşi, pe cari Bufanii i-au poreclit „frătuţi” (de la frate). (Nicolae Iorga, p.6, Revista Istorică, 1928).

De unde atâta ură? Chiar nu poate exista o punte de dialog? Pământul care ne-a rămas e scăldat în sângele şi lacrimile străbunilor, care s-au jertfit pentru o ROMÂNIE UNITĂ!

Pentru mine nu contează de unde vii, ce culoare ai, ce limbă vorbeşti! Aşa că respectă şi vei fi respectat!

Şi la urma urmei, în faţa lui Dumnezeu suntem toţi egali!

Cine aruncă primul piatra?

Anunțuri

13 gânduri despre „Egalitate

  1. Draga mea si io tot vinitura sunt in Banat , Timisoara. 😀 Locuiesc din 2002 in orasul asta si am avut si eu parte de intzepaturi de genul suportate de tine.Insa eu nu am stat sa ma intristez si sa intru in depresie , asa imi e mie naturelul si , fiind dobrogeanca prin nastere , am reactionat imediat. :DFiecare dintre noi avem in sange , prin stramosi , cate putin din fiecare particica a tarii….Eu am si sange de moldovean , si de secui , si de ardelean , si de regatean…si m-am nascut in Dobrogea. Cum sa imi neg originile? 😉
    Nici eu nu inteleg catalogarea oamenilor si rautatile . Ai privit cu atentie cine sunt cei ce se bat cu caramida in piept si care urla cel mai tare?Exact parvenitii , ce epateaza in ceea ce nu sunt , dar au parvenit si care insista in propriile mocirleli, lipsiti de minimul de educatie.

    • Dumnezeu ne poartă paşii în multe locuri, dar nu avem cum să ne negăm originile! Nu contează eticheta…contează ce ai în suflet! De obicei nu pun la suflet. Sunt calmă. De multe ori, de-abia îi conving că sunt olteancă. Refuză să creadă asta, datorită firii mele. Am găsit o pagină de facebook care promovează regiunea istorică Banat. La început, am avut numai respect şi cuvinte de laudă pentru persoana care a avut această iniţiativă. Treptat, mi-am dat seama că instigă la discriminare şi încearcă „să picteze” un tablou negativ al celorlalte regiuni. Dacă nu citeam ce era acolo, poate că nici nu aş fi scris rândurile de mai sus!
      Nu-i aşa, că oricât de drag ţi-ar fi plaiul dobrogean, tot poţi să apreciezi şi frumuseţea altor locuri?
      O zi cât mai plăcută! 🙂

      • Iti dau dreptate: si eu am citit , prin multe parti , despre astfel de instigari si m-am scarbit ca si tine.
        Cum sa nu apreciez si alte locuri? Pai sunt indragostita de Sibiu si toata portiunea dintre Blaj si Fagaras , pana dincolo de Brasov . Nu cred ca poate egala ceva in frumusete Cheile Bicazului sau Pasul Tihutei. Lasand la o parte drumurile hodorogite si indolenta unora , daca ridici privirea catre locurile din tara asta , daca pleci urechea la povestile scrise sau cioplite in piatra si lemn , daca asculti muzica si admiri portul si legendele …cum ,oare sa nu iubesti plaiurile astea frumoase cu basmele si povestile lor…??? Oare ar fi trebuit sa urasc macedonenii , pentru ca invidiosii nu pricepeau ca starea lor materiala buna vine din muca lor de ciobani ce agonisesc?Oare ar fi trebuit sa ii urasc pe tatari pentru ca unii nu inteleg religia lor si ii numesc mancatori de carne de oaie si de cal?Oare ar trebui sa nu ma uit si sa nu discut cu lipovenii pentru ca unii , din abnegatie idioata , cred si in ziua de azi ca istoria tarii editata in timpul comunismului a fost scrisa bazandu-se pe fapte reale? Nici un caz 😀 Nu imi voi nega niciodata originile dobrogene , de care sunt mandra , insa asa cum iubesc Dobrogea aia arida dintre mare si Dunare , tot asa iubesc parti din tara asta , pe care , plina de bucurie , am reusit sa le vad .Oriunde ,in provinciile astea romanesti mi-a fost dat sa merg , si crede-ma ca am colindat…am gasit si uscaturi , dar asta nu inseamna sa nu mai vad intreaga padure din cauza copacilor.
        Apropos : frumos orasul tau natal.De cel putin 3-4 ori pe an , serviciul ma poarta acolo. 😉 Rau imi pare ca nu am apucat sa colind mult mai mult din imprejurimile sale….dar la Tismana in hidrocentrala , la 800 de metrii sub munte , tot am fost 🙂

  2. Si eu am locuit in Timisoara un timp (tot pentru studii am mers) si m-am lovit de aceeasi mentalitate.M-au facut sa ma simt ca ultimul om prin fel si fel de remarci rautacioase si misto-uri de prost gust.Si asta doar pentru ca eram olteanca.Dar am zambit si am tacut din gura pentru ca indiferent ce as fi zis opiniile lor nu s-ar fi schimbat.Iar moldovenii si bucurestenii sunt priviti la fel.Din cate am observat doar ardelenii sunt vazuti cu ochi buni, daca pot spune asa.Mi-as fi dorit sa am norocul tau si sa intalnesc mai multe persoane deschise si prietenoase, dar n-a fost sa fie 🙂 Doar cu o singura colega de facultate am ramas prietena dupa ce am plecat.Dupa acea perioada am fost fericita sa ma intorc acasa unde nu se uita nimeni la mine cu ochii dati peste cap.E trist ca suntem o natie asa dezbinata.Poate viitorul va reusi sa lumineze mintile romanilor si poate vor reusi sa-si dea seama ca pana la urma suntem acelasi neam care vorbeste aceeasi limba si imparte aceleasi valori, iar zonele tarii nu reprezinta „state” care vor sa se „cotropeasca” unele pe altele.

    • Îmi pare rău să aud că şi tu te-ai lovit de aceleaşi prejudecăţi. Se pare că eu am fost mai norocoasă şi am întâlnit persoane cu o gândire deschisă. Până la urmă suntem toţi oameni! Mie mi-a plăcut din prima Timişoara. Liniştită, calmă, aparent se plia pe firea mea. Până la urmă cred că mă voi retrage spre casă. Ai dreptate, măcar acolo „nu se uita nimeni la mine cu ochii dati peste cap”. Poate pe viitor se va schimba ceva…poate… Ne rămâne speranţa!

      • Si mie mi-a placut orasul.Arhitectura in special si parcurile.In perioada in care am stat eu acolo erau destul de neingrijite, sper ca acum arata mai bine.E pacat sa nu aiba grija de ele in special ca spre deosebire de alte orase chiar au destule spatii verzi.Cat despre linistit si calm, mie personal, orasul nu mi s-a parut deloc asa.Adica am intampinat destule probleme de toate felurile, incepand de la boschetari care tipau sa le dai bani, de la oameni care te urmaresc prin parcuri pana la batai cu sabii si topoare in mijlocul strazii intre tigani.Pentru mine era o spaima sa merg seara singura, asa ca evitam pe cat posibil sa ies.Mai am inca o cunostinta care a stat acolo (ea e moldoveanca) si din nefericire a avut parte de intamplari similare.Ceea ce „se zice” despre Timisoara e putin (mai mult) diferit fata de realitate.Dar unii oameni sunt atat de spalati pe creier ca indiferent ce le povestesti, pur si simplu nu te cred.Trebuie sa simta pe pielea lor.Sincera sa fiu la mine in oras singurul lucru de care mi-e frica seara cand merg pe strada sunt cainii comunitari, desi la TV e prezentat ca Iadul pe pamant.In rest n-am patit niciodata nimic.E oribila dezinformarea asta.Pana la urma daca nu suntem bineveniti undeva e mai bine sa ne retragem acolo unde ne simtim confortabil.Stii vorba aia…”dragoste cu de-a sila nu se poate”.Si dupa cum ai zis si tu…speranta moare ultima.Iti doresc o dupa-amiaza frumoasa!

  3. Eu iubesc fiecare părtică de pământ românesc. Am avut noroc şi am călătorit un pic. Aşa am ajuns să iubesc şi să apreciez „bogăţiile” României, cum învăţam la geografie, în ciclul primar. Şi-am trăit fiecare povestioară sau legendă românească! Şi-am întâlnit persoane cu suflet cald, şi-am întâlnit persoane cu suflet negru şi mai am multe de descoperit! Mă bucur că ai gustat un pic din dulceaţa Gorjului. Sper să ajungi să vizitezi cât mai multe din împrejurimile sale!:)

  4. Dragă Livia, acum au început să aducă anumite modificări sau îmbunătăţiri spaţiilor verzi şi mobilierului urban. Chiar am discutat şi cu anumiţi profesori de la geografie sau arhitectură, care la rândul lor erau nemulţumiţi de aspectul parcurilor şi de lipsa de implicare a autorităţilor. Este tristă şi situaţia cartierelor istorice, acestea necesitând reabilitare. Şi curăţenia străzilor lasă de dorit în anumite zone. Cât despre problema cu boschetarii şi acele bătăi în stradă, îmi pare rău că tu şi prietena ta aţi avut parte de astfel de experienţe. Sincer, eu până acum am fost abordată doar de nişte arabi, care au întins mai mult coarda. Ce să facem…oameni şi oameni…

  5. Cata dreptate ai, Ice! Aceleasi trairi si tristeti ma incearca pe mine cand merg in Bucuresti, in special. Nici nu ajung bine unde am nevoie si incepe calvarul, inca din trafic, unde se vede clar, dupa numarul masinii ca-s din provincie. Trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare, sa suport tot ce mi se intampla si sa trag aer in piept sa sfarsesc aventura mea „capitalista”…seara, cand ajung acasa, parca m-a calcat trenul…nu pot nicicum sa inteleg nici aerele de superioritate, lipsa de toleranta si intelegere, iar de solidaritate umana, ce sa mai vorbesc si asta, de la vladica pana la opinca…o fi vreo vina sa fii provincial si pentru asta sa fii pedepsit!
    In statiunile turistice din tara pe carele-am vizitat am intalnit destui oameni amabili alaturi de care am petrecut clipe minunate si de care m-am atasat foarte mult.

    • Nu e vina noastră. Am fost în practică în Bucureşti şi am ajuns la concluzia că e un oraş puţin cam agitat pentru gustul meu. Aşa că înţeleg prin ce treci! Mă gândesc, că poate în vreo câtiva ani o să am copii. Şi-atunci vreau să îi cresc la ţară, să alerge desculţi, să aprecieze natura, să fie liberi, să fie departe de lumea sufocantă a oraşului! Trebuie să fim recunoscătoare acelor oameni amabili, pentru că şi-au deschis sufletul şi ne-au arătat o părticică din lumea lor!:)

      • Cunosc si eu o groaza de oameni cumsecade raspanditi prin toate zonele tarii, nu generalizez si-mi dau seama cum ai fost primita gandindu-ma la modul mamei mele de a actiona in situatii de genul acesta; e in stare sa-si de a si haina de pe dansa! Apoi cine-a zisa ca „vesnicia s-a nascut la sat” stia ce stia… Acolo se pastreaza inca nealterate multe din valorile morale ale acestui popor, asa sa faci cu copiii, foarte bine gandesti!

      • „vesnicia s-a nascut la sat” – unul din cele mai frumoase gânduri ale lui Blaga. Satul rămâne un loc de linişte, de refugiu, de pace şi curăţenie sufletească.

  6. Pingback: Cu drag, pentru voi toate ! | Gară pentru doi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s