Regăsire

Ice

Paşii mă poartă alene pe vechiul drum prăfuit…Aici parcă timpul s-a oprit în loc…parcă nici nu au trecut 10 ani. Închid ochii încet, e iarăşi vară şi sunt iar copil…O văd pe bunica lucrând de zor la grădini…În depărtare, lângă un ochi de apă sunt adunaţi copii…toţi cu zâmbetele pe faţă…neatinşi de griji…Curajoşii se avântă în apă să înoate…numai o fetiţă în rochiţă albastră rămâne pe margine şi îi priveşte. Nu îi pot vedea faţa, dar ştiu că îi plac norii de satin şi sălcile care se oglindesc în heleşteu. Ştiu că acea copilă sunt eu. Ceilalţi copii o îndeamnă: „Haide în apă! E caldă!”. Vocea ei se aude ca o şoaptă: „Nu! Îmi este frică…” Oare de unde venea acea frică? De ce de mică am dat înapoi de la lucrurile acelea mici, nebuneşti, uneori nesemnificative care dau culoare vieţii?!? Şi acum îmi este frică să intru în apă…

Vezi articol original 145 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s