Apă, gheață, foc, pământ, vânt

În fiecare seară, mă îneci cu secretele pe care mi le șoptești la ureche. În fiecare noapte, sculptezi în mine ca în gheață. Corpul meu e de hârtie, iar ție îți place atât de mult să te joci cu chibriturile. Mă ucizi încet. E dureros. Dar de fiecare dată, în ultima clipă, mă aduci la viață, cu un sărut, scurt. Ai gust de metal, uitat în pământ. Și mă agăț de tine, pentru că ești singura realitate pe care o cunosc.

E 3 a.m. Nu îmi e somn, iar bat la ușa inimii tale, în speranța că îmi vei deschide. Dar de data asta, nu mă chemi înăuntru. Rămâi rece, după o ușă și mai rece și îmi zici răstit să plec acasă.

De data asta nu mă mai salvezi.

Du-mă vânt!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s