Subregiunea Noua Guinee

1.Poziție și localizare geografică

Subregiunea Noua Guinee este o subdiviziune a regiunii Australo-Papuașă, fiind situată în sud-vestul Oceanului Pacific, în Oceania. Insulele care alcătuiesc subregiunea Noua Guinee sunt dispuse în formă de arc, la răsărit de Australia și se întind aproape exact între ecuator și tropicul Capricornului.

Fragmentarea tectonică intensă a dus la formarea a două arcuri insulare: unul vestic reprezentat de insula Noua Guinee și altul mai estic care cuprinde Insulele Solomon. Insula Noua Guinee este așezată între ecuator și nord-estul Australiei, are o suprafață de 829.000 km², fiind după Groenlanda a doua ca mărime de pe glob. Alungită pe direcția V-E este separată de Australia prin strâmtoarea Torres, iar țărmurile crestate sunt udate de apele Mării Ceram (V), Marea Arafura (S-V), Marea Coralilor (S), Marea Solomon (E), Marea Bismark (NE) și ale Pacificului. Insulele Solomon sunt situate la est de Insula Noua Guinee și Arhipelagul Bismark, au o suprafață de 29.000 km², cuprind peste 100 de insule mici, orientate de la NV spre SE și grupate pe două șiruri principale: unul de NE (Choiseul, Izabela și Malaita) și altul de SV (Vella, Lavella, Noua Georgie, Guadalcanal și San Cristobal).

capture-20141005-171834

2.Relief
Noua Guinee și Insulele Solomon sunt insule arcuite, care se curbează în jurul părții vestice a Pacificului, constituind arcuri anticlinale, ce se află încă în curs de ridicare, mărginite, pe una sau pe ambele părți, de sinclinale adânci, acestea sunt compuse din roci variate, metamorfice, sedimentare și eruptive, din care nu lipsesc andezitele, de culori deschise, cu un conținut mare de siliciu. Cutremurele și vulcanismul constituie particularitățile cele mai importante ale subregiunii Noua Guinee. Lanțul muntos, fragmentat de falii, care constituie releful major al arcului insular, aparține sistemului orogen alpin al Pacificului de Vest. Odată cu mișcările pe verticală începe și activitatea vulcanică, instabilitata scoarței terestre manifestându-se și în prezent prin cutremure repetate. Cele două insule arcuite fac parte din Cercul de foc al Pacificului (The Pacific Ring of Fire) , cea mai întinsă şi activă zonă vulcanică de pe Terra.

Partea de mijloc a insulei Noua Guinee, este străbătută de o catenă muntoasă centrală cu înălțimi de peste 3000-4000 m (culmile Nassau, Orange, Bismark, Albert, Eduard) și în unele vârfuri chiar de 5000 m (Vf. Sukarno, 5.039 m.) De-a lungul litoralului nordic se întinde alt lanț muntos, dar de dimensiuni mai reduse, separat de catena centrală printr-un șir de depresiuni tectonice. Munții sunt alcătuiți din roci variate: gnaise, șisturi cristaline, calcare mezozoice și puternice intruziuni granitice care formează catene inaccesibile, cu versanți abrupți și cu urme glaciare cuaternare. Litoralul nordic al insulei s-a format în urma unor importante prăbușiri și este însoțit de insule mici, pe care se înalță vulcani stinși și activi, care generează numeroase mișcări seismice. Treapta câmpiilor înconjoară sistemul muntos din toate părțile. Au geneză fluvio-marină și pătrund uneori spre interior sub forma unor golfuri, foste bazine tectonice sedimentate în timpurile terțiare și cuaternare. Câmpiile sudice sunt mlăștinoase, terminate printr-un țărm cu mangrove și construcții coraligene.

Arhipelagul Solomon are insule cu relief muntos, semeț (Guadalcanal, Vf.Popomanaseu 2.335 m ), cu vulcani stinși și activi, dar și insule mici coraligene, unele alcătuind bariere. Suprafața geologică a Insulelor Solomon consistă predominant în roci vulcanice, cu anumite roci metamorfice, insule înalte de corali (Rennell, Bellona, și Ontong Java), și recent (din pleistocen până astăzi) aluviuni în zonele de șes.

capture-20141005-1722393. Biomuri caracteristice

Insula Noua Guinee poate fi împărțită în 12 ecoregiuni terestre:

* Selvele tropicale din Catena Montană Centrală

* Pajiști sub-alpine din Catena Montană Centrală

* Selvele tropicale din Peninsula Huon

* Mangrovele New Guinea

* Noua Guinea de Nord: Selvele din zone depresionare și câmpii mlăștinoase

* Selvele tropicale montane din Noua Guinea de Nord

* Selvele papuașe de Sud-est

* Selvele mlăștinoase din Noua Guinea de Sud

* Selvele din zone depresionare din Noua Guinea de Sud

* Savana Trans Fly și pășuni

* Selvele montane Vogelkop

* Selvele tropicale din zona depresionară Vogelkop-Aru

Pădurile tropicale umede (selvele) reprezintă cel mai complex biom de pe Pământ din punct de vedere al structurii și biodiversității. Trăsăturile componentei vegetale sunt dependente de condițiile climatice și de înălțimea reliefului. Vegetația din Insula Noua Guinee, dominată de pădurile tropicale umede, are datorită compoziției sale floristice un caracter de tranziție între Indo-Malayezia și Australia, având în comun mai multe specii de Eucalyptus și Melaleuca. Acest tip de pădure se extinde pe pantele munților până la 1500 m, de unde se continuă cu o pădure mai puțin săracă în specii, iar la cca. 2500-3000m, locul acestora este luat de conifere.

Peste altitudinea de 3000 m abundă pajiștea alpină. În lungul văilor din câmpia sudică sunt caracteristice pădurile de metroxylon, iar pe teritoriile mlăștinoase este răspândită iarba alang-alang. Câmpiile mai uscate sunt acoperite cu vegetație de savană, asemănătoare celei din Australia. Casuarine, acacii, eucalipti și o mulțime de graminee înalte, scot în evidență raportul strâns dintre climă, relief și vegetație. În țărmurile joase se întind fâșii cu desișuri de mangrove, ce pătrund și în estuarele largi ale râurilor.

Arhipelagul Solomon este acoperit cu o vegetație tropicală asemănătoare celei din Noua Guinee, dominată de păduri greu de pătruns. Această ecoregiune este afectată de hazarde naturale, cum ar fi mișcarea plăcilor tectonice, cicloni, secetă severă. Insulele Solomon sunt caracterizate de un endemism mare de vertebrate.

Mulțimea endemismelor faunistice și puținătatea speciilor floristice sunt cauzate de relativa izolare a uscaturilor subregiunii Noua Guinee. Fauna prezintă mai multă diversitate comparativ cu celelalte insule și multe asemănări cu cea a Australiei, având însă un număr mai mic de specii. Mai semnificative sunt: mistrețul papuașilor (Sus papuensis), câteva marsupiale cățărătoare- cangurul arboricol (Dendrolagus), vangalul (Phalanger) lung de peste un metru cu blană albă sau gălbuie pătată în roșu cărămiziu, cafeniu, negru- iar dintre monotreme, echidna cu ciocul lung sau proechidna (Zaglosus bartoni )asemănător unui arici. Deosebit de frecvenți sunt și liliecii frugivori.

În subregiunea Noua Guinee trăiesc cele mai frumoase păsări de pe Pământ- păsările paradisului (Paradiseidae)- care numără aproximativ 100 de specii. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: Paradisea apoda, pasărea paradisului comună, care măsoara până 47 cm, Cincinnarus Regius pasărea paradisului regală care apare în zonele de șes, Astrapia Nigra, cotofana-paradisului, pasăre endemică, apariție: Peninsula Vogelkop, măsoară 74 cm, protejată de izolaritatea geografică nu se află printre speciile pe cale de dispariție.

În inima padurilor tropicale din Papua Noua Guinee au fost descoperite de curand opt specii noi de orhidee. Papua Noua Guinee este recunoscută deja ca fiind raiul orhideelor. Aici cresc peste 3.000 de specii cunoscute de orhidee si fara indoială ca există încă multe altele, nedescoperite incă.

Noua Guinee este o regiune neatinsă de binefacerile civilizației, având cele mai spectaculoase peisaje din lume, cea mai mare pădure tropicală neexplorată după Amazon, insule de corali cu plaje ferite de aglomerația turiștilor, floră și faună unică în lume. Bogatia fondului natural si a habitatelor reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea vietii noastre așa cum afirma Charles Linderberg: ” Nu cred ca există ceva mai important decât conservarea naturii, cu exceptia supravietuirii omului, si aceste doua notiuni sunt atât de strâns legate încât este greu sa le desparti” .

capture-20141005-173059

1.Cioacă Adrian, Insulele Terrei, Editura Albatros, 1986, București

2.Moore, Clive, New Guinea: crossing boundaries and history

3.P. Coteț, L. Băcanu, Geografie fizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

4.Pop, I., Biogeografie ecologică, vol. II, 1976

Anunțuri

2 gânduri despre „Subregiunea Noua Guinee

  1. @”Papua Noua Guinee este recunoscută deja ca fiind raiul orhideelor.” – da, asa-i… am vazut un documentar pe canalu’ franco-german(ARTE)… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s