Lost

“Vino, mai aproape!” mi-ai zis. “Vino!”. Şi eu te-am urmat ascultătoare. M-ai adus pe marginea stâncii şi m-ai împins în marea viselor. Şi eu nu ştiam să înot. Nu ai vrut să mă înveţi. Până la urmă te-ai dovedit a fi ancora mea şi m-ai lăsat să mă înec în adâncimile tale. Ţi-ai trimis demonii să mă înlănţuie cu trupurile lor reci. Am început să pierd şi ultima fărâmă de energie care zăcea în trupul meu. Cerul iernatic s-a întunecat dintr-o dată. Şi totul a devenit din ce în ce mai rece, din ce în ce mai întunecat. Plămânii mi s-au umplut de apă şi am început să respir din ce în ce mai greu. Dar tu nu ai ştiut că marea a fost dintotdeauna ca o casă pentru mine. Înecându-mă, am învăţat să respir pentru a doua oară. Ai crezut că apa rece o să mă doboare, dar ea m-a învăluit blând, aşa cum face o mamă cu un copil. Lacrimile mi s-au împletit cu apa sărată. Am văzut mirosul mării. Ochii roşii de la atâta plâns, au mirosit libertatea. Valurile m-au adus la mal. Acum adun bucăţi de sticlă, şlefuite, dar ele nu mă taie aşa cum m-ai tăiat tu.

Copila din mine construieşte castele de nisip pentru noi. Femeia din mine le distruge.
Îneacă-mă! Tot nu te voi putea urî. Tot nu te voi putea uita. Timpul şi spaţiul stau între noi doi. Se ţin strâns de mână. Te voi găsi până la urmă. Oriunde ai fugi. Oriunde te-ai ascunde. Pe malul altui timp. Într-o altă viaţă. Mă auzi?

tumblr_ner1x8piC81tbdhldo1_500Photo source: http://lucidmonsters.tumblr.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s