Dualitate

M-am privit în oglindă şi atunci le-am observat pe amândouă.
B. mi-a făcut cu ochiul, iar R. mi-a zâmbit timid.
B :R. ştii care dintre noi două a apărut prima?
R:Nu. Nu suntem împreună dintotdeauna?
B: Tu. Ai fost singură la început. Erai o fetiţă care zâmbea mereu şi aducea lumină în viaţa tuturor. Până şi numele tău înseamnă strălucire. Zori de zi. Răsărit. Numai că într-o dimineaţă ai încetat să străluceşti şi atunci am apărut eu. Tu m-ai chemat. Eu am fost cea care a luat asupra ei toată durerea din viaţa ta. În noaptea aceea când ţi s-a oprit inima de la atâta teamă, eu am repornit-o. Poate că lacrimile au fost ale tale, dar eu am suportat durerea pe care o simţeai, când mama primea câte o lovitură de la tata. La fiecare moment dificil din viaţa ta m-ai chemat. La fiecare ceartă. Şi eu te-am învăluit cu întuneric şi te-am protejat. Inima ta era prea fragilă ca să reziste. Am adunat toată ura care începuse să-ţi murdărească sufletul şi m-am îmbrăcat cu ea. Nu înţelegi? Am apărut doar ca să te salvez. De fiecare dată, când te-ai închis în tine, eu am ieşit la suprafaţă. Când tata te ignora, am fost acolo. Când mama a fost nevoită să plece şi tu ai clacat, am fost acolo. Ţi-am şters lacrimile şi te-am ridicat de jos. Când mama s-a îmbolnăvitm am fost lângă tine. Te-am ţinut în braţe şi ţi-am cântat, ca unui copil mic. Primul tău sărut, când tremurai toată? Am fost acolo. Prima noapte? Am fost acolo. Tu erai prea speriată. Prima ceartă cu el? Am fost acolo. Tu nu ai zis nimic. A trebuit să o fac eu. Tu nici măcar nu ştii să te cerţi cu cineva. De fiecare dată, când ţipă cineva la tine, te retragi în lumea ta. Când i-ai zis că vreţi să vă despărţiţi, de fapt eu te-am pus să o faci. Tu erai prea slabă, prea fragilă, prea oarbă, ca să poţi renunţa la el. Am fost nevoită să o fac, altfel nu realiza ce are de fapt lângă el. Nici acum nu mă convinge prea mult, dar ştiu că te iubeşte. Lunile acelea în care aţi fost despărţiţi, am preluat eu controlul. Ai ieşit în oraş, te-ai îmbrăcat altfel, ai dansat, ai pierdut nopţile. Ai fost egoistă. Dar într-o dimineaţă, te-am văzut în oglindă. Machiajul nu putea ascunde cearcănele. Şi nici tristeţea care se furişase pe chipul tău. Părul nu îţi mai mirosea a mere proaspete, ci a fum de ţigară. Şi atunci am ştiut că trebuie să mă retrag. Tu nu erai aşa.
Tu eşti mama răniţilor, eu sunt cea care răneşte oamenii. Tu le oferi zâmbete, eu priviri ucigătoare. Tu eşti tot timpul previzibilă, mie îmi place să mă joc cu focul. Şi focul care a apărut în viaţa noastră, mă face să mă simt atât de vie. Numai că el mă place pe mine. Şi eu nu exist. Sunt doar un alter-ego al tău. Aşa că preia o dată controlul asupra vieţii tale. Dacă o să fac eu asta, sigur nu o să îţi convină. Nu vreau să îţi distrug viaţa. De ce crezi că eşti mereu atât de confuză? Dimineaţa bei ceai, seara apar eu şi vreau Coca-Cola. Tu vrei să stai acasă, să fii în siguranţă, iar eu să călătoresc, să mă aventurez în necunoscut. Tu vezi binele din oameni.Eu doar părţile negative. Tu le vorbeşti frumos. Eu vreau să îi ţin la distanţă, vorbindu-le ironic. Mie îmi plac jocurile şi pericolul. Tu nu ai fost niciodată bună la jocuri şi întotdeauna ai avut temeri. Şi din cauza asta te-am băgat în câteva necazuri. Uneori eşti atât de naivă şi drăguţă cu ceilalţi, că mi se face rău. Too much sugar, honey!
R: Dar nu vreau să renunţ la tine! a zis printre lacrimi.
B: Voi fi mereu cu tine. Sunt o parte din tine. Tu eşti lumina mea. Eu sunt întunericul tău. Numai că de acum încolo voi privi din umbră. Te voi lăsa să iei singură deciziile.
R: Nu ştiu dacă o să reuşeşc de una singură. Sunt prea slabă.
B: Dar poţi. Nu mai eşti fetiţa naivă de odinioară. Acum eşti femeie. Şi ai mai multă lumină în tine. Fii tare! Nu mai lăsa lumea să te calce în picioare. Până acum tu ai luptat pentru ceilalţi şi m-ai lăsat pe mine să lupt pentru tine. E timpul să te descurci de una singură. Am fost scutul tău de prea mult timp, draga mea R R: Dar dacă tu o să dispari, nu o să mai pot să scriu.
B: Ba da o să poţi. Numai că de acum încolo, o să fie despre fericire, lumină şi zâmbete.
R: Dacă o să te chem, o să vii?
B.: Doar pentru…ştii tu ce! i-a zis zâmbind ironic. Ştiu că eşti praf la asta. Prea cuminte.
R: Oh B., încetează! Ai o minte bolnavă! a zis roşind.
B: Uiţi că sunt tu?
R:Unde vrei să ajungi cu toate astea?
B: Vreau să priveşti în interiorul tău. Fetiţa mea prostuţă, nu vezi? Nu ai nevoie de cineva să te facă să zâmbeşti. Învaţă să zâmbeşti singură! Adio R, până data viitoare.

R: Adio B. O să îmi lipseşti.

tumblr_n86mnbBZFD1r2q9tyo1_500Photo source: http://secretdreamlife.tumblr.com/post/91547047407

tumblr_n9n7pnLV2t1sntz1co1_500

Photo source: http://a-anxiety.tumblr.com/

Anunțuri

3 gânduri despre „Dualitate

  1. Uau Beatrice, ești genială !
    Am citit tot cu sufletul la gură, cu un mini-zâmbet pe buze, și cu o ridicătură de sprânceană din când în când.
    Îmi place să găsesc oameni pe bloguri care mă impresionează.

    • Mulţumesc draga mea! Şi eu mă bucur că te-am descoperit! După ce am scris şi am recitit, am ridicat şi eu un pic din sprânceană. Îmi e destul de greu să mă împac cu dualitatea, dar încerc să îmi găsesc echilibrul.
      Care rânduri au provocat „ridicătura de sprânceană”? 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s