Eşti totul.

Eşti furtuna de la două noaptea, care nu mă lasă să dorm.

Eşti lemnul ce trosneşte în foc, până se transformă în cenuşă.

Eşti frigul ce îmi intră în oase şi nu mai vrea să plece.

Eşti fumul ce îmi arde gâtul.

Eşti versul din cântecul meu preferat.

Eşti stropul de vin căzut pe albul gândurilor mele.

În vocea ta se ascund universuri şi eu vreau să le explorez.

Eşti totul. Dar nu eşti a mea.

tumblr_n4vzs4oD801qjeb8ao1_500

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s