Furtuna

Ai intrat în viaţa mea ca o furtună puternică. Cerul s-a întunecat, s-a înfuriat pe mine şi s-a făcut violet. Mi-ai răvăşit mintea. Acum trebuie să pun totul la loc. Acum trebuie să înlocuiesc geamurile sparte. Podeaua este plină de cioburi, iar eu sunt desculţă. Păşesc pe bucăţelele de sticlă şi nu am cum să uit de tine. Nu am cum să uit cum mi-am găsit liniştea în tine, deşi tu ai cauzat tot haosul ce mă înconjoară. Tălpile sângerează pe cărţile mele dragi, împrăştiate pe jos. Trebuie să le aranjez iarăşi pe rafturile minţii. Îmi adun de pe jos principiile. Sunt atât de murdare şi-am încercat să le spăl, dar nu vor mai fi ca înainte. Mă uit în oglinda de gheaţă şi nu mă mai recunosc. Furtuna a încetat, dar ploaia când se va opri? Spune-mi tu, când se va goli inima mea, de toată apa ce ai adus-o tu. Spune-mi. Te rog.

tumblr_ni16c7zBQ31sdo23fo1_500

Photo source: http://bmw-77.tumblr.com/post/107822111538

Anunțuri

4 gânduri despre „Furtuna

  1. Ploaia din noi nu se opreste niciodata. Poate se rezuma uneori la cateva picaturi, dar de oprit nu se opreste. Ploua cu soare, ploua cu ninsoare, dar intotdeauna ploua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s