Together

Într-o altă viaţă am fost doi cireşi. Timpul rămânea în loc şi totuşi cumva trecea, iar noi creşteam încet. Ne-am întins crengile unul spre celălalt, dar nu ne-am putut atinge. E ciudat, dar încă mai simt în vârful degetelor acea senzaţie. Lupta. Zbaterea. Zvârcolirea. În fiecare noapte, în fiecare dimineaţă, îmi întind mâna către tine, dar nu te găsesc. Acel sentiment că aparţin altui loc, că aparţin altcuiva.

În fiecare primăvară, florile ni se scuturau dansând împreună. În fiecare toamnă, frunzele ni se scuturau, având aceeaşi culoare.

Uneori vântul era atât de furios, încât se răzbuna pe noi. Crengile noastre se frângeau sub urletul lui şi eu nu puteam face nimic, nu puteam să îţi iau durerea, nu puteam să te apăr.

A trecut timpul, iar într-o zi, rădăcinile ni s-au atins şi s-au împletit. Te priveam ca şi cum ai fi pictat cerul cu crengile tale.

Au trecut anii. Ne-au tăiat, dar rădăcinile noastre se ţin strâns şi acum. Nu vor să îşi dea drumul.

tumblr_n2he5uCjnz1qmn4wvo1_1280

Anunțuri

4 gânduri despre „Together

    • Acele flori de cireş au o „viaţă” scurtă, dar frumuseţea şi delicateţea lor îţi rămân în gând ca o amprentă vie. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s